— Jazmine Russell
Traducerea articolului The Science of Holotropic Breathwork in Healing Trauma
Unul dintre momentele mele preferate în calitate de vindecător și practician este acela de a fi martor la bucuria și extazul cuiva care iese dintr-o eliberare emoțională uriașă cu o imensă înțelegere, conștientizare și putere. Momentul în care cineva spune “Nu știam că mă pot simți atât de bine” sau “Wow, a fost extraordinar să dau drumul la asta”. Adesea, aceste momente vin după un abandon profund – fie o dorință de a experimenta bucuria și beatitudinea, fie o dorință de a simți durerea și trauma și de a accepta părți ale sinelui care au fost fracturate, ascunse sau rușinate. După ani de practică în calitate de experimentator și facilitator, modul meu preferat de a accesa și de a reveni la o stare de autenticitate este prin Respirație.
Ce este Respirația Holotropică?
Respirația Holotropică este o modalitate de vindecare, creată de Stanislav și Christina Grof, care combină respirația ritmică rapidă, concentrarea atenției asupra corpului și a senzațiilor și muzica evocatoare pentru a provoca transformarea. Oamenii au folosit această formă de vindecare pentru o varietate de scopuri:
- pentru a experimenta o relaxare profundă,
- pentru catharsis emoțional profund și vindecarea traumelor,
- pentru a atinge o stare modificată de conștiință asociată cu meditația și experiențele transpersonale
În Respirația Holotropică, fiecare experiență este unică și diferită. Respirația te conduce acolo unde trebuie să mergi – uneori este vorba de bucurie și râs, alteori de lacrimi și eliberare, alteori de înțelepciune și claritate sau de o experiență revelatoare.
Una dintre convingerile de bază despre vindecare în Respirația Holotropică este că respirația este energia forței vitale și că schimbările în respirația noastră, fie că este ascuțită și restricționată sau lentă și plină, aduc diferite stări somatice și emoționale. Folosirea respirației în practica spirituală sau pentru vindecare nu este un concept nou:
“Încă din cele mai vechi timpuri, practic fiecare sistem psiho-spiritual major care încearcă să înțeleagă natura umană a considerat respirația ca fiind o legătură esențială între natură, corpul uman, psihic și spirit.” – Stanislav & Christina Grof, Respirația holotropică: Noi perspective în psihoterapie și autoexplorare
Cu toate acestea, oamenii de știință încep acum să se alinieze la cunoștințele străvechi și să studieze impactul respirației în relație cu experiențele traumatice, cu vindecarea și cu sistemul nervos.
Ciclul respirației și suprimarea emoțională
Atunci când experimentăm o amenințare, ne schimbăm inconștient felul de a respira. Dacă sistemul nostru nervos intră în modul “luptă sau fugi”, putem experimenta o respirație rapidă în partea superioară a pieptului. Dacă intrăm în modul “îngheț”, este posibil să respirăm doar superficial sau să ne ținem respirația pentru a trece neobservați. Mare parte din această experiență este automată și se strecoară sub nivelul conștient. Dacă aceste reacții la traume și la stresul din mediul nostru continuă pentru perioade lungi de timp sau dacă nu suntem capabili să retrăim experiența siguranței, pot provoca ravagii asupra corpului și emoțiilor noastre.
Unii cercetători sugerează că schimbările de respirație nu sunt doar un răspuns al sistemului nervos, ci și o modalitate de a menține suprimată emoția sau senzația atunci când depășește capacitatea noastră de a face față. Urmează o cale vicioasă care poate fi descrisă după cum urmează:
Eveniment/mediu traumatizant/stresant ➜ Se declanșează răspunsul de luptă/fugă/îngheț/apărare ➜ Respirația este alterată ➜ Emoția și senzația sunt reprimate ➜ Respirație modificată uzuală
ciclul respirației și al suprimării emoțiilor
Respirația inhibată poate fi un mecanism de siguranță al organismului pentru a ne ajuta să nu fim inundați de emoții și senzații inconfortabile și dureroase. Cu toate acestea, în timp, putem dezvolta în corp tipare de retenție și putem continua să suprimăm aceste emoții chiar și atunci când ne-ar fi de folos să le procesăm și să trecem dincolo de ele. Cei care practică respirația sugerează că înlăturarea inhibiției respirației și practica conștientă a adâncirii respirației poate permite integrarea emoțională și redobândirea sentimentelor de siguranță și relaxare.
Cercetătorii în domeniul traumei care se concentrează asupra sistemului nervos simpatic și parasimpatic au încercat să înțeleagă ce îi poate ajuta pe oameni să iasă din aceste reacții de traumă și stres către un sentiment de siguranță. Adepții teoriei polivagale sugerează că nervul vag ventral este parțial responsabil pentru experimentarea siguranței în corp și a conexiunii cu ceilalți – lucruri pentru care se luptă adesea supraviețuitorii traumelor și ai suferințelor extreme.
Dacă ați experimentat impactul unei traume, ca și mine, s-ar putea să vă identificați cu faptul că sunteți blocat într-o stare de activare a sistemului nervos simpatic:
- respirație superficială,
- restricție sau tensiune în burtă,
- reținerea respirației,
- senzații inconfortabile în tot corpul,
- disocierea de corp,
- sentimentul de a nu te putea relaxa, de a te liniști,
- nu te simți cu picioarele pe pământ sau conectat cu ceilalți.
Toate acestea sunt indicii că este posibil să fim încă blocați în modul de luptă, de fugă, de înghețare sau de liniștire, iar stimularea nervului vag ventral poate fi utilă pentru inducerea relaxării.
Respirația holotropică poate fi de ajutor pentru supraviețuitorii traumelor prin faptul că ajută la depășirea minții conștiente pentru a evoca straturile mai profunde ale psihicului, este o practică corporală și aduce conștientizare asupra tiparelor noastre de respirație care pot sprijini trecerea de la luptă/fugă/îngheț/domolire către o mai mare siguranță în corp.
Impactul respirației asupra traumei
Este important de menționat că Respirația Holotropică nu provoacă neapărat amintiri traumatice și nici nu cere oamenilor să le retrăiască pentru a se vindeca. În cursul respirației, persoana este liberă să exprime emoțiile și senzațiile prin râs, lacrimi, tremur, mișcare și orice altceva care eliberează reziduurile emoționale ale evenimentului. Puterea respirației holotropice constă în faptul că permite corpului să facă ceea ce știe deja să facă în mod natural – să elibereze și să restaureze.
Astfel de traume nu pot fi abordate și rezolvate vorbind despre ele. Ele trebuie retrăite iar emoțiile și energiile fizice blocate atașate lor trebuie exprimate integral.
Stanislav & Christina Grof, Respirația holotropică: Noi perspective în psihoterapie și autoexplorare
Deși este nevoie de mult mai multe cercetări empirice asupra Respirației Holotropice ca metodă și a impactului acesteia asupra unor tipuri specifice de traume, stări biologice și psihospirituale, iată câteva moduri în care am experimentat și am fost martoră la faptul că Respirația Holotropică ajută la schimbări puternice în corp, minte și spirit:
1) Respirația diafragmatică și stimularea nervului vag
Atunci când suntem blocați în modul de luptă/fugă/îngheață/ sau de domolire, avem tendința de a respira superficial și de a nu utiliza diafragma pentru a respira adânc și complet. Această restricție, în special pentru cei care au trecut prin traume sau stres extrem, poate fi obișnuită și inconștientă. Respirația holotropică este o practică care implică respirația ritmică diafragmatică. În numeroase contexte și stiluri, respirația diafragmatică a fost asociată cu o varietate de rezultate pozitive, reducând anxietatea, depresia, tensiunea arterială, simptomele PTSD și insomnia. Respirația diafragmatică este, de asemenea, asociată cu stimularea nervului vag ventral pentru a induce o relaxare mai profundă. Trei practici pe care unii clinicieni specializați în traume le sugerează pentru a stimula nervul vag ventral și a promova relaxarea sunt râsul, scuturatul și zumzetul. Toate acestea sunt experiențe obișnuite pentru oameni în cadrul Respirației Holotropice, care pot sprijini integrarea și catharsisul emoțional.
2) Conștientizarea întrupată (Embodied Awareness)
Respirația holotropică este o practică corporală activă. În timpul respirației, mulți oameni raportează o mai mare conștientizare a corpului și a senzațiilor. Pentru supraviețuitorii traumelor, a te simți întrupat poate fi o provocare și profund inconfortabil. A trăi în corp înseamnă a trăi într-un loc în care au avut loc abuzuri și durere. Respirația provoacă senzații somatice și conștientizarea corpului într-un mediu profund relaxat și dezinhibat. Unele persoane experimentează o mai mare încredere în corp, crescând conștientizarea faptului că senzațiile, durerea sau tensiunea nu sunt o formă de pedeapsă sau patologie, ci apar pentru a aduce integrarea.
3) Permisiunea de a exprima
Unul dintre cele mai importante moduri în care ne pot inhiba traumele și stresul este suprimarea exprimării noastre. O parte a procesului de vindecare constă în a învăța să ne exprimăm furia, durerea, tristețea și frica în moduri care să ne sprijine creșterea și relațiile. În cadrul respirației, toate emoțiile, mișcările și modalitățile de exprimare sunt permise (atâta timp cât nu îi rănesc pe ceilalți sau pe sine). Mulți descoperă profunzimea de a tremura, țipa, râde, mârâi, suspina sau de a simți libertatea de exprimare în orice mod de care are nevoie corpul pentru a se vindeca. Această permisiune este crucială pentru construirea încrederii în sine. Deseori confundăm modurile în care am fost condiționați să înghițim, să îndesăm, să ascundem sau să ne reprimăm sentimentele cu ceea ce suntem cu adevărat. Respirația ne oferă spațiul necesar pentru a ne conecta cu sentimentele noastre cele mai adevărate într-un loc securizat și suportiv.
4) Accent pe acceptare
Respirația se desfășoară fără un scop final specific, fără presiune sau așteptări. Scopul este de a respira și de a simți ceea ce apare. Asta ne permite să renunțăm la dorința de a “înțelege totul” sau de a cere ceva de la corpurile și mințile noastre. Respirăm în ritmul nostru propriu și ne tratăm cu blândețe. Toate emoțiile și senzațiile care apar sunt tratate cu o stare de acceptare – furia, durerea, bucuria și senzațiile noastre fizice sunt lăsate să se manifeste. Odată cu acceptarea, scade rezistența, crește toleranța noastră la disconfort și incertitudine și devenim mai blânzi cu noi înșine.
5) Puterea de vindecare a stărilor non-ordinare
Respirația are potențialul de a provoca stări modificate de conștiință, asemănătoare unei meditații profunde. În această stare, avem potențialul de a ocoli poveștile mentale, proiecțiile, judecățile și rezistența care ne împiedică să ne vindecăm. Respirația deschide spațiul pentru a permite inteligenței interioare a corpului să iasă la iveală și să acceseze propria noastră înțelepciune nativă. În stările modificate de conștiință, avem potențialul de a procesa în simboluri, metafore și senzații care ne poartă mai adânc decât limbajul și raționalitatea. În stările non-ordinare, putem accesa adevăratele noastre sentimente subconștiente fără a evalua, raționaliza sau mentaliza experiența. Întâlnirea cu experiența în acest mod permite o mult mai profundă eliberare și integrare.