Observațiile din numeroasele experiențe în SNO confirmă ipoteza psihiatrului irlandez Ivor Browne, care susține că, atunci când individul este traumatizat, iar mecanismele de “luptă sau fugi” sunt inadecvate sarcinii de a integra evenimentul traumatic, psihicul aruncă organismul într-o stare de conștiință non-ordinară și “îngheață” experiența, permițând o negare care salvează viața.
Civilizațiile antice și culturile indigene au căutat să atingă stări de high, sau stări non-ordinare de conștiință, timp de milenii. Pentru a ajunge acolo, au folosit adesea plante medicinale sau tehnici corporale – cum ar fi exerciții de respirație, incantații, cântece și dansuri.
Pentru un străin, acea cameră din Costa Rica arăta probabil precum scena unei petreceri în pijamale în plină zi. Jumătate din grupul nostru de era întins pe paturi improvizate cu perne de pluș, cu pături pe ele și măști de somn puse
În anii ’70, în loc să își oprească toate activitatea, un cercetător în domeniul psihedelicelor de la Universitatea Johns Hopkins, Stan Grof, și-a îndreptat atenția către o altă cale potențială de a atinge stări de conștiință non-ordinare: respirația.
Unul dintre momentele mele preferate în calitate de vindecător și practician este acela de a fi martor la bucuria și extazul cuiva care iese dintr-o eliberare emoțională uriașă cu o imensă înțelegere, conștientizare și putere. Momentul în care cineva spune “Nu știam că mă pot simți atât de bine” sau “Wow, a fost extraordinar să dau drumul la asta”.
Sistemul respirator este oarecum unic pentru corpul nostru, în sensul că suntem atât pasagerul, cât și șoferul său. Putem lăsa totul în seama sistemului nostru nervos autonom, responsabil de acțiuni inconștiente precum bătăile inimii și digestia, sau putem prelua fără probleme ritmul respirației noastre.
Respirația Holotropică induce stări holotropice foarte puternice printr-o combinație de mijloace foarte simple – respirație accelerată, muzică evocatoare și o tehnică de lucru corporal care ajută la eliberarea blocajelor bioenergetice și emoționale reziduale. În teoria și practica sa, această metodă reunește și integrează diverse elemente din tradițiile străvechi și aborigene, din filosofiile spirituale orientale și din psihologia abisală occidentală.
“Cuvântul “holotropic” provine din cuvintele grecești “holos” sau “întreg” și “trepein”, care înseamnă “a se mișca spre ceva””, spune Williams. “Împreună, acest lucru înseamnă “a se mișca spre întregire”.” Williams spune că respirația holotropică folosește modele de respirație rapidă și controlată pentru a promova o experiență asemănătoare cu cea a visului, sau ceea ce se numește de obicei o “stare modificată de conștiință”. Odată ce ajungeți în această stare, este posibil să accesați părți ale conștiinței voastre care sunt greu de atins.
Respirația Holotropică™ se referă la un proces în care respirația profundă și rapidă, într-un context de susținere, este folosită ca un catalizator pentru experimentarea unei stări de conștiință non-ordinară (SNO). Se consideră că această stare de conștiință este în mod inerent vindecătoare și evolutivă, aducând la suprafață orice probleme care trebuie abordate și ajutându-l pe client să le rezolve într-un mod creativ. Respirația holotropică a fost numită “meditație de putere industrială”.
După ce ajungem limita cea mai de jos, ne izbesc deodată viziuni ale unei lumini albe sau aurii orbitoare, de o frumusețe și strălucire supranaturală. Avem senzația că spațiul se extinde în jurul nostru, și suntem plini până la revărsare de un sentiment de libertate, izbăvire și iertare. Ne simțim purificați, ca și cum ne-am fi eliberat de toate greutățile vieții – vină, agresivitate, anxietate și alte tipuri de emoții dificile par să dispară. Putem simți o iubire copleșitoare pentru semenii noștri, o apreciere profundă a apropierii calde dintre oameni, solidaritate cu toate formele de viață și o senzație de unitate cu natura și universul. Aroganța și atitudinea defensivă par să pălească pe măsură ce descoperim puterea modestiei, existând posibilitatea să simțim un imbold de a-i ajuta pe ceilalți. Deodată, ambițiile exagerate, precum și dorințele legate de avere, statut și putere încep să ne pară deșertăciuni absurde, copilărești și inutile.
Pe măsură ce crește intensitatea experiențelor asociate acestei matrici, emoțiile și senzațiile care la început erau polar opuse (durere-plăcere, de exemplu) încep să devină convergente. În cele din urmă, ele se pot combina într-o stare mentală nediferențiată, ce conține toate dimensiunile posibile ale experienței umane. Suferința intensă și plăcerea extraordinară devin același lucru; căldura arzătoare se simte la fel ca frigul de gheață; agresivitatea criminală și iubirea pasională devin un sentiment unic; iar agonia morții devine extazul nașterii. Când suferința atinge apogeul absolut, în mod straniu situația își pierde calitatea suferinței și agoniei. Întreaga intensitate a experienței se transformă într-un extaz sălbatic ce poate fi descris drept “dionisiac” sau “vulcanic”.
În literatura creștină, MPB II își găsește un ecou în “noaptea întunecată a sufletului”, viziunea unor mistici precum Sf. Ioan al Crucii, care o considera un stadiu important în dezvoltarea spirituală a oricărei persoane. Deosebit de relevantă aici este povestea lui Adam și a Evei, prin păcatul originar și izgonirea lor din Paradis. În Geneză, Dumnezeu face în mod specific legătura dintre această situație și procesul nașterii și durerile facerii atunci când îi spune Evei: “În dureri vei naște copii”. Pierderea tărâmului celest este descrisă în povestirea Căderii Îngerilor, care determină apariția polarității dintre rai și iad. Descrierile creștine ale iadului prezintă legături clare cu experiențele din MPB II.
Folosim cookie-uri pentru a îmbunătăți experiența pe site. Pentru a afla mai multe despre acestea, dă un click aici.
